Decizia mea de a avea un copil a fost luata fara sa imi dau seama. As fi vrut la un moment dat, dar s-a intamplat mai devreme decat credeam. Si se pare ca lucrurile cele mai bune din viata mea au fost cele spontane.

Am trecut de cateva parti foarte grele cu ajutorul plasei mele de siguranta, si al catorva alti prieteni.

Am alunecat in iad de multe ori – dar ea ma tragea inapoi de fiecare data.

Am adormit tremurand de epuizare langa doi ochi mici – dar stiam ca e si ea in pat sa aiba grija de noi.

Am cazut in genunchi plangand de cateva ori – dar de fiecare data suna telefonul : in seara asta vin la voi.

Mi-am simtit muschii incordandu-se in mii de carcei de dorul a doua brate sa ma stranga sa adorm – si de fiecare data pe usa camerei intrau doua brate spunand: hai sa dormi cu mine sa o lasam si pe ea sa isi revina.

O prietena imi spunea ca un nou nascut in casa e roz doar in filme. Realitatea e crunta. Asa este. Mai ales cand esti singura cu ea 24 din 24.  Cu ocazia asta am aflat despre mine ca am mai multa forta decat credeam. Desi cand deschideam ochii, abia inchisi de 15 minute, mi se invarteau peretii si imi vajaiau gandurile, gaseam pe undeva forta sa imi iau inima in brate si sa gasesc un punct de sprijin sa nu cadem amandoua. Nu am cazut niciodata, si pe zi ce trece imi dau seama ca nici nu vom cadea.

Nu sunt unica mama care isi creste copilul singura, stiu, nu ma vait nimanui si nu am nevoie de compasiunea nimanui. Imi exfoliez doar sufletul de greutatile trecute. Asa ca de Craciun. Si multumesc celor care m-au tinut de mana.

Multumesc Cherie – pentru ca esti tu

Multumesc Leya – pentru ca m-ai lasat sa trag cu ochiul la viitor

si…. Multumesc lui, care, desi a spus pas, mi-a lasat un zambet genial, fara dinti deocamdata, dar care imi lumineaza fiecare dimineata.

Si nu, nu ma doare locul transplantului, chiar daca inima mea umbla de colo colo pe langa mine, pentru ca in locul ei am o picatura de fericire care imi pompeaza sangele in corp.

My heart…

De mai mult de 2 saptamani sunt intr-un reality check continuu, ca si cum as sta cu ochii deschisi fara sa clipesc. In camera mea mai dorm 10 little fingers and 10 little toes.

Incerc sa nu ma gandesc prea mult si sa iau fiecare zi si noapte pe rand. Daca nu ar fi EA as aluneca usor in apa uitand sa respir.

Am stat 8 zile singura intr-un spital romanesc. Cu ochii la fel de larg deschisi. Ii mai stergeam din cand in cand de lacrimi. Pana cand ea a intrat pe usa cu un cos imens de flori, frumoasa si aranjata. Am uitat ca ma tineam de pereti sa ma pot ridica. Am uitat de nenumaratele injectii in vena si de masa de tortura din fiecare dimineata si seara.

Am in telefon 2 mesaje de la ea pe care le citesc mereu:

“Ce nu te omoara te face mai puternica”

“Cel mai mandru tata, chiar! Rezolvam maine tot”

Multumesc.

In fiecare noapte alerg dupa fluturasi. La doua ore. De fapt nu prea alerg dupa ei, ii am in interior. Cand nu are ea chef sa doarma si “face fluturasi” cum spun eu. Mi-e frica de mor de ce o sa urmeze dar stiu ca o sa ma iubeasca cu siguranta cineva neconditionat, toata viata. Maine e ziua mea de nastere. Cred ca cineva pe sus s-a gandit ca am irosit prea multa iubire pe barbati si mi-a dat pe cineva care o sa o inhaleze pe toata si imi va cere si in plus.

Ce faceam anul trecut cand am facut 30 de ani? Cocktail cu Cherie la malul marii.

Ce fac anul asta la 31? simt fluturasi in abdomen. La propriu. A, si beau lapte dintr-un pahar de jack daniels.

Incotro sa o apuc nu prea stiu dar am un indicator care pare ca arata : incolo, cand intinde aratatorul.