Like this:

Am citit undeva ca decizia de a avea un copil o iei intr-un moment. Mai greu este sa traiesti toata viata cu inima ta umbland pe langa tine de colo colo. A mea sta deocamdata cuminte intr-un scaunel. Si rade. E incredibil cum zambetul pur al unui copil iti sterge memoria de probleme si iti da cateva secunde de heroina pura. Daca ar sti asta toti consumatorii de droguri…

Decizia mea de a avea un copil a fost luata fara sa imi dau seama. As fi vrut la un moment dat, dar s-a intamplat mai devreme decat credeam. Si se pare ca lucrurile cele mai bune din viata mea au fost cele spontane.

Am trecut de cateva parti foarte grele cu ajutorul plasei mele de siguranta, si al catorva alti prieteni.

Am alunecat in iad de multe ori – dar ea ma tragea inapoi de fiecare data.

Am adormit tremurand de epuizare langa doi ochi mici – dar stiam ca e si ea in pat sa aiba grija de noi.

Am cazut in genunchi plangand de cateva ori – dar de fiecare data suna telefonul : in seara asta vin la voi.

Mi-am simtit muschii incordandu-se in mii de carcei de dorul a doua brate sa ma stranga sa adorm – si de fiecare data pe usa camerei intrau doua brate spunand: hai sa dormi cu mine sa o lasam si pe ea sa isi revina.

O prietena imi spunea ca un nou nascut in casa e roz doar in filme. Realitatea e crunta. Asa este. Mai ales cand esti singura cu ea 24 din 24.  Cu ocazia asta am aflat despre mine ca am mai multa forta decat credeam. Desi cand deschideam ochii, abia inchisi de 15 minute, mi se invarteau peretii si imi vajaiau gandurile, gaseam pe undeva forta sa imi iau inima in brate si sa gasesc un punct de sprijin sa nu cadem amandoua. Nu am cazut niciodata, si pe zi ce trece imi dau seama ca nici nu vom cadea.

Nu sunt unica mama care isi creste copilul singura, stiu, nu ma vait nimanui si nu am nevoie de compasiunea nimanui. Imi exfoliez doar sufletul de greutatile trecute. Asa ca de Craciun. Si multumesc celor care m-au tinut de mana.

Multumesc Cherie – pentru ca esti tu

Multumesc Leya – pentru ca m-ai lasat sa trag cu ochiul la viitor

si…. Multumesc lui, care, desi a spus pas, mi-a lasat un zambet genial, fara dinti deocamdata, dar care imi lumineaza fiecare dimineata.

Si nu, nu ma doare locul transplantului, chiar daca inima mea umbla de colo colo pe langa mine, pentru ca in locul ei am o picatura de fericire care imi pompeaza sangele in corp.

My heart…