In urechile mele azi, incercand sa acopar injuraturile pe care am vrut sa le adresez toata ziua celor care se ocupa de server-ul din Germania:
P.S. De ce nu or face si oamenii astia un videoclip sa nu o mai vad pe pitzi Crudu. Si mai am si nervii intinsi la maxim de dimineata de baietii nemti de la IT. Serenity now…..
Azi mi-e dor de un pion de pe tabla de sah a mea si a lui Cherie. Nebunul. Il simt in nari. Si pe glezna. Si in cateva melodii care mi-au ramas intr-un fisier. Citeam de nu stiu ce pseudo vedeta ca isi pune un Swarovski pe un dinte. Asta mi-a amintit de un zambet cu o gura desenata, pe buzele careia ramanea cafeaua indiferent cum ar fi baut din cana.
Am stat tot weekend-ul in compania domnului curios, care tot vrea sa stie, citez: “femeie de pe ce planeta esti tu?”. Acum a plecat putin. Si am o senzatie de usurare si libertate. Nu stiu de ce simt ca imi invadeaza spatiul asa de mult. Se poarta exemplar cu mine si are tot ce as vrea la momentul asta. Dar are si ce nu as vrea. O dorinta foarte intensa de a forta calendarul. Si de a planui anotimpurile. Si simt ca ma sufoca. Exagerez un pic spun unii. Oare nu o sa mai pot fi in stare sa ma dedic unui barbat cum am facut-o mai demult? Oare mi-e frica? Crezi, crezi? Ar zice Nebunul.
Weekend-ul asta am fost cea mai egoista fata din lume.
Am vrut la munte sa simt ninsoarea. Si am avut noroc de cea mai frumoasa noapte cu zapada. Am ajuns tarziu vineri seara, aproape de miezul noptii. Am preferat sa merg cu trenul. Ma linisteste foarte mult. Imi pun mp3-ul in urechi cu muzica mea preferata si stau singura cu gandurile mele. Nu ma intrerupe nimeni decat domnul cu : prezentati biletul va rog. Si nu stiu cum, nu simt nevoia sa fumez deloc pana la destinatie.
Chiar daca erau -15 grade, noaptea era superba. Paharele de whiskey mi-au pacalit un pic extremitatile si nu am simtit frigul inapoi spre cabana. La 2.30 era o liniste din alta lume si fulgii cadeau intruna. Peste tot straluceau milioane de diamante, cam cum straluceste Edward in Twilight, Cherie.
In urechile mele era melodia de mai jos. In ochii lui eram deja goala si el era in pielea mea. Pe fereastra mansardei se asezau fulgii si eu traiam doar pentru mine. Palma lui calda pe tamplele mele era doar a mea. Buzele lui se topeau in caldura care imi inunda pieptul si as fi stat asa o iarna intreaga. Cand imi soptea: ce ma fac cu tine, zambeam. Cand eram deasupra lui si imi spunea: de ce esti tu asa perfecta, zambeam. Si puterea era a mea.
Ar fi vrut sa stie secretul meu. E in zapada, dulceata. Si in linistea de afara. E in gemetele tale si in sufletul meu care arde sa iti traga toata puterea.
Multumesc celor care mi-au oferit premiul de mai jos:
Nu stiu daca ce scriu eu merita un premiu. Sunt doar gandurile mele. Si ce traiesc eu. Doar ca imi fac din orice experienta si din fiecare persoana care intra in viata mea, o poveste.
Mai departe il dau tuturor celor din blogroll-ul meu.
- pai…. as sta acum la munte sa beau o cafea fierbinte si sa vad cum ninge. Dar nu am cum sa fac asta.
- nu ai cu cine? sau esti pretentioasa?
- nu sunt pretentioasa. Vreau doar sa pot discuta cu el normal si sa aiba mainile calde cand ma mangaie pe tample sa adorm.
- trebuie sa aiba Jeep?
- nu, dragule. Doar cauciucuri de iarna.
- si altceva ce mai ai chef sa faci?
Wouldn’t you like to know. Again.
- mai spune-mi si mie niste vorbe
- ce fel de vorbe?
- adica asa in general, ce vrei sa faci, de ce mai vorbesti cu mine, cum e lumea la varsta ta.
- pai sa le luam pe rand: ce vreau sa fac ? as vrea sa vad un film diseara, trebuie sa ma sune un tip. Lumea la varsta mea e perfecta, ca si a ta probabil. Doar avem aceeasi varsta. Si de ce mai vorbesc cu tine? Nici eu nu stiu
- iti spun eu: pentru ca sunt un baiat extraordinar.
- nu esti.
– nu suuuuunt???? cum nu sunt?
- nu esti extraordinar. am fost eu subiectiva foarte multi ani si te vedeam dumnezeu. esti un baiat ok dar nu fara pereche.
- cati ani am fost noi impreuna?
– 7 dragule.
– wow, chiar 7? asa de multi? nici nu mi-am dat seama cand au trecut. a fost frumos.
- da. a fost.
- si stii de ce mai vorbesc cu tine? pentru ca acum nu ma mai dor cuvintele, spatiile si virgulele. pentru ca nu mai ai control psihic asupra mea si pentru ca mi-am dorit foarte mult sa pot. de asta mai vorbesc cu tine.
- ok. am inteles. dar tu sa stii ca esti extraordinara. chiar daca eu nu sunt.
- am fost mereu. doar ca am mai uitat cateodata. atunci cand renuntam la mine de tot pentru un zambet de-al tau.
- mai gatesti? gateai extraordinar.
- numai din placere si numai cui imi face mie placere.
- alea chiar sunt tatuaje adevarate?
- da. adevarate.
– si restul?
- si ele sunt in continuare la fel de adevarate cum le stiai. (omul a suferit mereu la capitolul asta. He’s not an ass man. Dar ai facut o alegere plata, live with it. Stop asking around. Sau pune-i silicoane.)
- aha. si acum cu cati baieti esti?
- acum? doar cu colega mea in birou.
- serios.
– serios? cu cati vreau. nu sunt casatorita, nu am copii, nu am o relatie. nu ma ingradeste deci nici o regula de morala sa ma simt femeie cu cine vreau si cu cine stie sa ma faca sa ma simt asa.
– 7 ani, wow.
- da, 7.
- si care-i treaba cu tipul care te suna diseara?
- ma suna chiar acum (chiar ma suna fix in momentul ala).
- ce zice?
- sa il ajut cu ceva si sa stabilim cand ne vedem. azi eu ii fac programul. data trecuta l-a facut el. e un joc.
- interesant… ce varsta are? masina? bani?
- daca te intereseaza asa de mult iti dau numarul lui de telefon si le trageti in parcare si va prezentati calutii.
– nu. multumesc.
- asa ma gandeam si eu.
- si ce program ii faci?
- pai o sa ne vedem cu cativa prieteni de-ai lui la cafea, apoi vreau un film, apoi, pentru ca tipa care ma coafeaza nu este azi trebuie sa ma spele cineva pe par. Mi-a crescut si in acelasi timp mor de placere sa mi-l spele cineva intr-o baie cu spuma. Dupa toate astea, un pahar de Jack si vedem ce mai urmeaza…
– am inteles… nu te mai retin. distractie placuta, trebuie sa plec. Vorbim.
- ok. Vorbim. O seara buna.
Deci, Dashurya, baby, incercarile lui de a avea feedback de la mine, continua si dupa 3 ani. Nu s-a schimbat. Are o alta ea de a doua zi de cand am plecat eu. Si e la fel de nesigur.
Ies din curtea casei unde l-am lasat dormind. E 7.30 dimineata si e frig de crapa pietrele. Si am pe mine un trench coat foarte subtire. Cele 5 minute de asteptare mi s-au parut 50. A venit in sfarsit. Ma urc in masina si mi se relaxeaza instantaneu toti muschii incordati de frig. E cald si confortabil.
- va rog sa oprim sa iau un pachet de tigari si cafea.
Intru inapoi in taxi cu cafeaua fierbinte in maini si inhalez aroma. Il vad pe domnul de la volan ca se uita in oglinda si imi spune:
- daca doriti sa fumati va dau imediat o scrumiera.
Perfect. Orgasmica senzatie. Primul fum si prima gura de cafea dupa o noapte nedormita e tot ce voiam sa simt acum. In timp ce savuram cele 2 vicii priveam orasul amortit de somn si de frig. This is my morning, my coffee and my town. Si ma simt libera. I-as fi spus soferului: te rog sa conduci in continuare unde vrei. Aveam chef sa stau singura cu gandurile mele. Din boxe se aude: you know me boy I just like to fly. Zambesc. E exact ce vreau sa fac.
Cuvintele lui imi rasuna in urechi:
- imi placi foarte mult si vreau sa stiu daca si cum continuam. Ma uitam in ochii lui in timp ce imi soptea :
- ai sanii extraordinar de fierbinti.
- asa sunt eu dimineata. Dar discutia o continuam maine. La lumina zilei.
Eu i-am spus sa nu se indragosteasca de mine. Nu cu voce tare ce-i drept. Noi femeile avem o doza de sadism. Latenta. Se manifesta mai pregnant atunci cand incepi sa te descoperi si intelegi ce vrei de la ei sau, inevitabil, dupa ce unul din ei iti sparge lumea in milioane de bucati. Le stiu pe ambele. Si imi place sa vad incercarile lui de a-si exprima cumva ideile fara sa fie contracarat sau fara sa-i fie daramata strategia de singurul si atotputernic cuceritor. E delicios. Si stie sa piarda. Isi stinge infrangerea intr-un zambet dulce. Il mai las sa castige cate putin cu saruturile. Ies voluntar din carapace cat sa inteleaga ca ma topeste cand se lipeste de mine.
- chiar vreau sa vorbim serios.
- tot timpul am vorbit serios.
- vreau sa stiu ce gandesti.
- esti sigur?
- absolut. nu am mai simtit asta demult.
- ce anume?
- ca te vreau din celalalt capat al incaperii doar cand ma fixezi cu privirea.
As fi rupt hainele de pe el atunci si acolo. In timp ce discuta cu mine un alt domn pe care il aprobam zambind. Ochii ii aveam in ai lui si stiam ca victoria era a mea. Dar cum provocarea apare cand ai rezistenta, deja devine previzibil. Si as vrea sa mai profit un pic de trairile alea de inceput si de sexul de descoperire.
Asa ca am fugit acasa in patul meu cald. Iau ultima gura de cafea si incerc sa ma odihnesc. Dupa amiaza vreau sa zbor din nou.
Perioada asta din viata mea a fost ca primul meu zbor cu avionul. Mi-a fost groaza sa ajung la bordul unuia. Apoi cand am fost fortata de imprejurari mi-am legat centura si m-am asezat sa vad ce se intampla. Senzatia la decolare? Dementiala. Rush-ul dat de viteza si motoare e extraordinar. Am crezut ca asa o sa se simta tot drumul. Dar cand ajungi sus la altitudinea maxima pare ca stai pe loc. E doar un zgomot infundat semn ca motoarele inca merg. Deci, stimate domn, teama de zbor nu mai am asa de tare, dimpotriva, imi place locul de la geam sa vad muntii de sus. Dar dupa decolare ai face bine sa ma surprinzi atat de mult incat sa uit ca sunt in avion.
“Though nothing can bring back the hour of splendor in the grass, glory in the flower, we will grieve not; rather find strength in what remains behind.“